Pustiu...

Eu sunt cantecul din inima ta ce nu are nevoie de note pentru a capata sonoritate, sunt naluca ce noapte-i place sa s plimbe pe strazile unde s-au adunat amintirile din vremea pe cand prindeam viata... sunt muza pe care iti place sa o venerezi in momentul cand te gandesti la mine si ushor iti aliniezi gandurile si asterni cuvintele pe foaie.
am ajuns un suflet ars, si nu ars de caldura, ci sufletul ce a cazut in intuneric si prin intensitatea caderii si-a pierdut lumina si a incetat sa radieze.
Strada mi-e pustie si noaptea obisnuieste sa ploua... se lasa mereu o patura rece pe pamantul uscat de banalitate... florile de mult nu mai rasar ci stau aplecate si triste...
Magazinele sunt deschise si nimeni nu indrazneste sa intre, caci totul pare intunecat...
Dimineatza mi-e mohorata si fiecare om se agata lent de cate un stalp sau se sprijina de cate un perete... am obosit cu totii... se transmite plictisul, totul e fad si sumbru... ne-am pierdut culoarea si ne-am inchis...