Notes

...iubirea este imposibilul,absolutul,cerul aprins si...o primavara eterna

suprema fericire in viata este sa fii iubit pentru ceea ce esti ori, mai degraba, in pofida a ceea ce esti...

iubirea s-a nascut din placerea de a ne privi, se hraneste cu nevoia de a ne privi, si consta in imposibilitatea de a nu ne mai vedea!

Numai dragostea si prietenia anuleaza solitudinea zilelor noastre. Fericirea nu este dreptul fiecaruia, ci o lupta dusa clipa de clipa si cred ca, atunci cand ni se infatiseaza, trebuie sa stim sa o traim.

Iubindu-te am inteles pentru prima data fosnetul de frunze, iar glasul cristalin al stropilor de ploaie inca mai dainuie in inima mea...

Ai plans de bucurie, iar eu ti-am ascuns lacrimile in palmele mele tremurande, le-am sarutat...iti tineam emotia in palme.

Acum cand ne iubim,imi e teama sa nu ne contopim sufletele si sa ne pierdem identitatea...

Lasa-mi atata dragoste cat sa imi incapa in palma!

Suflete pereche

Pare usor sa cauti persoana potrivita sufletului tau, pare usor sa mergi cu cineva de mana, dar oare e usor sa batzi drumul singur,sa te gandesti la acel cineva,la sentimente profunde si sa il gasesti...sufletul tau pereche...?

Ni se pare simplu sa ne privim patrunzator, simplu sa cadem in patimile iubirii si ni se pare simplu sa ne lipim buzele flamande,implinindu-ne intr-un sarut.

Cuget, suspin si gandesc ca nimic nu e ceea ce pare... v-ati intrebat vreodata daca persoana ce ne cuprinde mana in a sa si promite o schimbare, persoana ce iti da speranta spre bine e cea care cu adevarat ar trebui sa fie langa noi?...

Daruim...

Visam...

....zilele par pline de pasiune si perfectiune, iar intr-o zi in care pur si simplu nu ti-ai planificat nimic... instantaneu pierzi tot ceea ce ai capatat si se darama tot ce tu ai construit...ce e de facut atunci? cand necunoscutul te lasa pustiit, doar tu cu tine impartasindu-ti dezamagirea...oare asta ai meritat?

.....in acel moment, pe suflet, apar rani pe care EL nu le poate vedea, dureri pe care EL nu le poate simti.

Si, totusi, esti nevoit sa te intorci pe acelasi drum, iar singur... solitar in cautarea sperantei deja ratacite.

pierdem...

suferim....

....suntem obligati sa tindem spre uitare...De ce? .... deoarece am imbratisat clipa si am savurat momentul fara a ne gandi la destin... am pierdut doar pentru ca el nu era ceea ce ochii nostri vedeau a fi : cel menit sa iti cuprinda trupul, sa iti daruiasca pasii lui ca sa poti calatori prin el, nu e acela care sa te iubeasca, sa iti admire parul intunecat si sa se joace usor in firele tale rebele, iar tu sa ii adormi in brate...

asteptand o noua zi "impreuna"